Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Eminescu
A fost copil predestinat durerii,
Pe-a cărui frunte se putea citi
Scrisul acelor viitoare chinuri,
Pe care nimeni nu și le-ar dori.
Ultimul, mare poet romantic,
Păstrând conturul dramei în opera sa,
Necontenit el năzuind spre etic,
Este-n conflict cu cei din vremea sa.
Iubind nemărginit ale vieții valori,
În ele căutând al absolutului granit,
Cuprins a fost de amărăciune și dureri,
De a ființei mărginire, a fost mistuit.
Cu înțelegerea-i cuprinzătoare,
Spre acele omenești elanuri
Și a universului scrutare,
Stă aplecat și nu vrea lauri.
El nu-i doar un poet de geniu,
Este ceva cu mult mai mult,
E cel dintâi care-n acel mileniu,
A dat o formă sufletului slut.
A fost și mereu va rămâne,
Fond autentic și de nepătruns,
Alimentat din adâncimi fertile,
Cu el durerea în mormânt a dus.
poezie
de
Viorel Vasilescu
din
Poezii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice