Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoare mamei
"Mater dulcissima" acum se lasă ceața,
Naviglio bate-n neștire pe diguri,
arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:
nu sunt trist în Nord: nu sunt
în pace cu mine, dar nu aștept
iertarea nimănui, mulți îmi sunt datori lacrimi
adevărate. Știu că nu ești bine, că trăiești,
ca toate mamele poeților, săracă
și dreaptă în măsura dragostei
pentru fii îndepărtați. Astăzi sunt eu
că îți scriu. " -În sfârșit - vei spune- două cuvinte
dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt
și ceva versuri în buzunar. Săracul, așa bun la inimă,
îl vor ucide într-o zi în cine știe ce loc".
" Sigur, îmi amintesc, fu din acea stație cenușie
de trenuri încete care duceau migdale și portocale
la gura Imerei, râul plin de coțofane,
de sare, de eucalipți. Dar acum îți mulțumesc,
asta vreau, de ironia ce ai pus
pe buza mea, blândă ca și a ta.
Acest surâs m-a salvat de plânset și dureri.
Și nu are importanță dacă acum am câteva lacrimi pentru tine,
pentru toți acei ce ca și tine așteaptă
și nu știu ce anume. Ah nobilă moarte,
nu atinge ceasul, în bucătărie, ce bate sus pe perete,
toată copilăria mea a trecut peste smalțul
cadranului său, peste acele flori pictate:
nu atinge mâinile, inima bătrânilor.
Dar poate cineva răspunde? O, moarte de milă,
moarte de pudoare. Adio scumpă, adio, a mea" dulcissima mater ".
poezie clasică
de
Salvatore Quasimodo
, stassia
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice