Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubire zburătăcită
Tăcerea ispășește în ușă păcatul,
Mă spovedesc sub lună-n fiecare seară,
Tu pui liniștea în cărți nevăzute
Scrise de-o mână pierdută în gară.
Sunt palid ca rătăcirea ta pe peron,
Iarba îți pune mătase de rouă în poale,
Necontenit ceasul îmi aduce aminte
C-am băut otrava umilinței din pocale.
Tac. Sunt nedemn de noaptea asta lungă
În care te-ai decis să-mi povestești minuni,
Ochii mei poată grilajul palmelor tale,
Urechile îmi cad în vorbe cu minciuni.
Îngenunchez în trupul sărutului seducător,
Păcatele-s iertate cât luna-i răzleață pe cer,
Te îmbrățișez cum marea îmbrățișează țărmul
Cu papucul morții nisipos, aiurea de stingher.
Îmi târâi păcatul după ușa de perle și jad,
Răsăritul sărută și marea și întinsul,
Din îmbrățișarea noastră în noapte a rămas
Iubirea zburătăcită prelungindu-și visul!
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice