Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ion, inscripția de pe mormântul lui tata
în dimineața aceea când ceața împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
și-a legat
sufletul cu nojițe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânța
urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hățișuri și lacrimi
pașii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o liniște
s-a mutat într-o durere și
croșetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul și-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viața
în anotimpul de deasupra luminii
dar dacă moartea
nu are aceeași grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
și-n fiecare duminică o să descifrez
urmele celui care a fost...
de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata
poezie
de
Teodor Dume
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice