Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dor
Sub arzătoarea creastă,
a timpului de dor,
Aliniate, stau
milioane de secunde;
Pe de-asupra lor,
eu tare-aș vrea să zbor,
Căci mă simt prea mic
în fața-aceastui munte.
Cățărat, deja,
pe vârful unei ore,
Zilele, privesc,
ce ard atât de crunt
Și în urma mea,
minutele minore,
Ce cu-atâta greu,
prin dor, le-am străbătut;
Apoi cobor ușor,
trecând prin amintiri
Și-nviorat mă simt
de tainica-mi poveste,
Ce a-nceput demult
prin dulciile priviri,
Și iarăși urc, pieptiș,
învăpăiate creste.
Prezentul, parcă, este,
tot mai ascendant;
Viitorul și trecutul
s-au învelit în ceață;
Deasupra mea, apasă,
un nor incandescent,
Dar, prin credință, urc
spre zarea cea albastră;
Și tot urcând, cu greu,
pe culmile de dor,
Am coborât, de-odată,
pe gândul revederii;
Mai sprinten e acum,
al meu, trudit, picior,
Mai aproape sunt
și brațele chemării.
Urcând pe povârnișul
ultimilor zile,
Simt o adiere
de dincolo de timp,
Ce smulge, din septembrie,
ultimele file
Și mă-nvăluiește
cu al iubirii nimb.
Pe arzătoarea creastă,
a timpului, de dor,
Sub care, crunt, au ars
milioane de secunde,
Dragostea, acum,
mi-a dat aripi să zbor
Și iată-mă, trecut,
dincolo de munte!
poezie
de
Sergiu Mănuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice