Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La odihnă
În Olănești la odihnă
Plouă mai în fiece zi
Iau umbrela cu mine
Și mă plimb pe unde o fi.
Excursiile sunt scurte
Râmnic, Cozia, Ocnele-Mari,
Aș vrea să urc și pe munte,
Fiind greu pentru veterani.
Salina este mare,
Cu biserica în mijloc,
Zidită numai din sare,
Neavând piatră deloc.
Inhalăm ionii de sare
Cei astmatici și suferinzi,
Vizităm tunelul mare,
Fără stâlpi sau ceva grinzi.
Și ne mirăm cu toții
De acest munte de sare
Unde veneau strămoșii noștri
Cu căruțe sau călare.
Scoteau grunjii și plecau
Spre colibele îndepărtate,
Cu toții se bucurau
Când puneau sarea-n bucate.
Unii mergeau la izvoare,
Cu apele lor minerale
Umpleau troacele, ulcioare
Și plecau voioși la vale.
Acum, ele îs ferecate
Și apa se bea cu plată.
De unde atâtea păcate,
Uitând ce-a fost odată.
Pentru o gură de apă
Lăsată de Dumnezeu
Omul să nu o soarbă,
Neavând bani tot mereu.
Au pus CIF-uri la intrare
Păzite cu strășnicie.
Întrebându-ne oare!
De ce atâta fățărnicie?
Cu gândurile răvășite
Fac apel la demnitari
Să ia aminte și să nu uite,
Să fie mai umanitari.
Să ia pravilele străbune
Care au fost altădată
Ele pe atunci au fost bune,
Dar, au fost odată!
Cu cele cugetate,
Trecând timpul și anii,
Poate voi, nepoți, nepoate
Stârpiți răul și avarii.
Vino, dreptate, odată
Și te împarte egal la toți,
Să nu mai fie vreodată
Neam din neam de Fanarioți.
poezie
de
Dumitru Matei
din
Clepsidra vieții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice