Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Hachiko sau povestea unui câine
I
Întâiul an de când i-a despărțit,
Destinul tragic, pentru totdeauna,
Lângă mormântul celui ce-a murit,
Veghează noaptea, Hachiko, și luna.
II
Al doilea an, urmatu-i-a la fel,
Tot asteptând, umil, de azi pe mâine,
Mai slab și amărât, sărman de el,
Se arăta a fi, stingherul câine.
III
Al treilea an, nimic nu s-a schimbat,
Doar oamenii să uite începură
Pe-acel ce-i fu stăpân preaadorat
Și îl tratase cândva cu căldură.
IV
Iar anu-al patrulea n-aduse nou,
Decât albiri în blana-i jerpelită,
Și ca răspuns, lugubrul său ecou,
Durererii ce-și urla, nestăvilită.
V
E anu-al cincilea, mergând trudit,
Își face ziua rondul pe la gară,
Acolo, în trecut s-au întâlnit,
Dar în deșert mai speră, stând afară.
VI
Trecură șase ani. Mai poți, mai poți,
Prietene, să rabzi prin frig și zloată,
Îi strigă un bătrîn, tu nu socoți?
Așa îți vei petrece viața toata?
VII
În anu-al șaptelea, tot nesmintit,
Sub cruce, Hachiko, prezent, de strajă,
E parcă mai bâtrân și-ncărunțit
Bolnav, nevrând mai mult decat o coajă.
VIII
Încă un an, al optulea la rând,
Chemări lansând sub bolta înstelată,
O umbră se târăște, tremurând,
Și-i lungă, slabă, tainică, ciudată.
IX
Din anu-al noulea, o iarnă grea,
Pornește-omătul aprig ca să cearnă,
Si potopind bătrânul câine, vrea
În giulgiu alb, odihna să-i aștearnă.
X
Sunt zece ani; pe-un loc, in cimitir,
Se mai înalță încă-o mica cruce,
Nu mai vghează umbra nopți în șir,
Iar flori vreodată nimeni nu-i aduce.
poezie
de
Ionel Adrian Gugea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice