Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Între anahoreții și alungații din pădure era și un călugăr roșu cu o înfățișare deosebit de înfricoșătoare, care nu băga în seamă pe nimeni și pe care toată lumea îl lăsa în pace; era cunoscut sub porecla ironică de Gya-zò, însemnând "Ocean (de Înțelepciune)". Într-adevăr, călugărul cu pricina nu spunea niciodată nimic: imposibil să-ți dai seama de știința lui. Ar fi la fel de fals să spunem că Gya-zò era un om bun, pe cât ar fi să susținem că nu era. Binele în Tibet n-are nimic de-a face cu binele nostru: acolo, să abandonezi copiii nu e un rău, iar să-i salvezi nu e un bine, cu excepția anumitor cazuri când destinul copilului cere ca el să rămână neapărat în viață. Gya-zò care, ca orice magician, știa să deslușească semnele subtile ale destinului, asculta de această lege. De aceea, într-o noapte cu osebire friguroasă, pe când se preumbla activându-și centrul căldurii lăuntrice prin tehnica tum-po, el se opri dinaintea cadavrului livid al unui copil părăsit.
Ioan Petru Culianu
în
Pergamentul diafan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice