Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Liniște (primului coleg decedat)
Pășeșete-ncet și vino aproape, mai aproape...
Ușor și lin, cu pasul călcând pe ape line,
Căci doarme codrul--somnul albitului moșneag--
Nu, nu vorbi, căci vorba mă tem să nu dezgroape
În inima bătrână, un vuiet lung, pribeag...
Ascultă cum stejarii se leagănă de vânt...
O, spune-mi de-nțeles-ai al greierilr cânt;
Ascunși ca niște demoni în umedele plete
De iarba liniștită, ei torc cu-al lor cuvânt
Visul de-argint și aur al tinerelor fete.
Ascultă-n iadul nopții cocoare rătăcite
Și vezi cum și pe ele tartarul le înghite.
Pășeșete-ncet și vino: ah, vino mai aproape!
În liniștea pădurii te văd cum mi-ieși-nainte
Și vii ușor în noapte cu pasul ca pe ape.
Te-așează lângă mine și spune-mi, dar în șoapte;
O, spune-mi dacă morții se pierd pe veci în moarte...
Așa precum se pierde un vis în somnul dulce,
O, spune-mi dacă dânșii nu prind să se deștepte
Și spune-mi, chip de înger, când merg ei să se culce?
Vă place mult pădurea cu taina-i neguroasă?
O, de-aș ști că toți morții acolo vor să iasă,
I-aș aștepta o viață, cu dânșii să petrec.
...................................................
O mână grea ca plumbul pe suflet mă apasă
Și am să-și spun atâtea, atâtea.... de mă-nec...
(primului poet al clasei și primul care ne-a părăsit)
poezie clasică
de
Nicolae Martinescu
din
Brevi finietur...
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice