Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Al tău zâmbet, iubire
Mă-ntreb cum poate o privire
A sfredeli așa intens,
Mii de particule safire
Torsionând rigidu-mi sens.
Aseară, am venit spre tine
Și n-am văzut, decât tardiv,
Dragostea ta-n zâmbete pline
Încurajând spre un motiv.
Un simțământ torid venise
Să zăpăcească progresiv,
O inimă ce împietrise...
Topindu-se în ea pasiv.
Și mi-a schimbat întreaga seară,
Doar o privire și-un cuvânt...!
Deși, banal privit de-afară,
Așa puțin, multe au frânt.
Și cum să pot să îți exprim,
Cât mă aprinde al tău zâmbet?...
Te simt și știu, la fel simțim...
Negând acut trăiri în suflet.
Oare te vezi când mă privești
Și trăsăturile-ți vibrează?...
O clipă-n timp parcă oprești
Să-mi dăruiești rază cu rază.
Nu ți-am vorbit și n-am lăsat
A se citi în mine valul,
Ce lacom s-a însămânțat
Din zâmbetul robindu-mi graiul.
Un zâmbet dulce și-o pornire
Din ochii tăi ce-au tresărit,
Când m-ai zărit prin parc, iubire,
Zâmbindu-mi fără de sfârșit.
poezie
de
Adina-Cristinela Ghinescu
din
Să ai ce să pierzi...
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice