Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Deasupra apelor
M-am îndrăgostit de chipul pe care-l pictasem
de apa pe care-o înotasem
într-o zi în care ar fi trebuit să se întâmple
cu totul altceva
pentru că tu îți aruncai ochii după vrăbii
în loc de pietre verzi, lasou de ierburi
în timpul ăsta eu pictam în taină, din mers
aruncând șiraguri de frunze sub pașii tăi, în mormintele păsărilor
înotătorul nu cunoaște focul, îmi spuneai
suflând în puful strivit al vrăbiilor din drum
nicio schingiure nu ispășește acest dor
toți oamenii împrumută născându-se
chipuri deja pictate de alții
fluierul merge înaintea muzicii sale
din mine va rămâne o piatră amară
împușcată de țipătul unei păsări
pe care nimeni n-a smuls-o din aer
și nu se știe dacă a trăit.
Ai bătut lanțul frunzelor cu piciorul
și ai plecat prin ele ca pe apă
lăsând în urmă solzii tăi reci de înotător.
poezie
de
Alexandra Pârvan
din
Suflare peste păpădii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice