Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Deodată, în poveste
Ca și cum aș fi intrat în poveste de la mijloc
copacii nemulțumitor de sterpi pluteau în tunici de zahăr
de parcă ar fi crescut direct așa
cu trunchi și ramuri alb murdare
dar strălucitoare
bineînțeles că totul era ireal și frumos
nici nu mai vreau să văd copaci
așa cum îi desenam la școală
ce primitiv!
ce nepotrivit pentru mijlocul poveștii
acolo unde-ți dai seama că nu mai ai de ales
nu mai poți spera că seamănă cu viața
confuzia dispare, e doar o poveste
dacă vrei, citești până la capăt
dar la sfârșit devii primitiv
vei găsi numai copaci verzi, galbeni sau arămii
și nu decorul fabulos alb-gri
pe care l-am zărit deunăzi la mal de stradă.
Dacă aș fi pictat pădurea de înghețată
la ora de desen, mi s-ar fi făcut foame
dar nu e vina nimănui
suntem primitivi pentru că murim
nu știu un lucru mai primitiv ca moartea.
poezie
de
Alexandra Pârvan
din
Suflare peste păpădii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice