Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Erupție
Din con de lavă în fuior, fecioară
Se naște, aluat dintre mulțimi răpuse,
Ce s-au topit de dor, de mult, odinioară,
Dintre idile rupte, sau pe-ascuns, nespuse.
Și-ntinde mâini cerânde, spre poalele-n călduri,
Cu ochii înroșiți de plânsete-n cenușă,
Ce-a stins fierbinte rocă, spărgând-o în fracturi
De inima, ce tună, adânc, tot jucăușă.
Explozia ițește în Roșu Cavaler,
Îmbrățișat în sumbru de fum, rănind fecioară,
Ce scurge râuri-sânge, reînălțând la cer
Surate multe, dalbe, din mări, ce le-nconjoară...
... Și frânge, încet, elanul viril, în con de umbră,
Răcind ardori sălbatice-n toride răbufniri
Și mângâind pe creștet nemintea iute, sumbră...
Se-așează iar fuior, fecioara, în răstigniri...
... De neîntinată mamă în castul ei copil,
De-o lume, îi stând la poală, a ei, înmormântată,
Sau se născând mereu, uitată-nspre exil,
După ce-a dat născare, mireasa îndoliată.
... Cu cuib etern în pântec, femeia copil, fată!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice