Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amoru-i doar propriu
Din interes dăm celuilalt să creadă
C-avem iubirea-n dar, lui o purtăm;
Cum inima în palme i-o predăm,
Nu amorul propriu... căutându-și pradă!?
Iubitu-n sine-i egoismul ludic
De-aș satisface o egofericire;
Chimiotacticul răspuns, în altă fire...
Doar uneori ex-spusă, oferta... pudic.
Răspunsu-i tot la fel; amor de sine,
Tactil simțit în stern, înfluturare,
Ce-n zbor se roade, câteodată moare...
Și dragostea-i doar mila... ascunsă bine!
Iubirea-i și înspre lucrurile adulate;
Este mormânt de lespezi de părinți,
De-avut nelimitat, până la scos din minți...
Multele ego... în vrut, sacrificate.
Profundu-arată adevăr nespus;
Până și sfinții iubeau, să aibă adepți
Și cartea-i fadă pentru înțelepți,
De nu-s citiți... Soare, obosește făr-apus!
Ferice că-i și amor -într-atâta egoism-
De ni-l petrecem toți, în proprii fani!
Îmbinați strâns; bogați, frumoși, orfani
Și tot s-ar face, în fine, o lume-n altruism!
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice