Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Moș Nicolae
Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Îl așteptam cu bucurie,
Să vină Moșul Nicolae,
Puneam la ușă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuțe vechi și obosite,
Pe rând purtate de cei mari;
Nu mai conta, c-am fost cuminți,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunțindu-i pe părinți...
În zori... găseam ceva în ele,
Covrigi și nuci, vreo trei praline,
Și totodat', afar', la ușă,
Sătui fiind... știa el bine(!)
Ne mai lăsa și-o nuielușă...
Numai c-aveam respect și teamă
De nuielușa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă...
Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Și chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, pandalia,
Văzând ce guvernanți năuci
Avem acum... și-avem o droaie!
Ce bâte sunt, și ce măciuci,
Că... plângem după Nicolae!
poezie
satirică
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice