Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Muzica ne apare ca un complex înnăscut de intuiții și de posibilități bazat înainte de toate pe o experiență pur muzicală a timpului acel chronos din care opera muzicală ne redă doar realizarea funcțională. Oricine știe că timpul se scurge în mod variabil, în funcție de dispoziția intimă a subiectului și de evenimentele care-i afectează conștiința. Așteptarea, plictiseala, neliniștea, plăcerea și durerea, contemplarea devin astfel categorii diferite, în mijlocul cărora se scurge viața noastră, și care determină fiecare un proces psihologic special, un tempo deosebit. Aceste variații ale timpului psihologic nu sunt perceptibile decât în raport cu senzația finală, conștientă sau nu, a timpului real a timpului ontologic. Ceea ce definește caracterul specific al noțiunii muzicale de timp este faptul că această noțiune se naște și se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpului psihologic, fie simultan cu acestea. Orice muzică, în măsura în care se leagă de cursul normal al timpului sau în măsura în care se îndepărtează de el, stabilește o anumită relație, un fel de contrapunct între scurgerea timpului, propria sa durată, și mijloacele materiale și tehnicecu ajutorul cărora această muzică se manifestă.
Igor Stravinski
în
Poetica muzicală
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice