Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și dacă vreo cetățuie a fost cândva durată spre a fi sălașul oaspeților acestei mitologii românești, nu era ea oare castelul din Carpați? Pe podișul lui singuratic, accesibil numai prin stânga pasului Vulcan, adăpostea fără îndoială balauri, iele, strigoi și poate chiar vreo câteva stafii din neamul boierilor Gorj. De aici, o faimă rea întru totul îndreptățită, după cum se zicea. Nimănui nu i-ar fi dat prin minte să se încumete a-l vizita. Răspândea în jur o spaimă molipsitoare, după cum o mlaștină nesănătoasă împrăștie miasme pestilențiale. Numai a te apropia până la un sfert de milă de însemna să-ți riști viața în lumea asta și mântuirea sufletului în cealaltă. Ceea ce se învăța în mod curent la școala dascălului Hermod. Această stare de lucruri trebuia să ia totuși sfârșit în clipa când din vechea fortăreață a boierilor Gorj nu se va mai fi rămas nici piatră pe piatră. Și tocmai aici intervenea legenda.
Jules Verne
în
Castelul din Carpați
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice