Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Directorului îi era dor și de toate poznele pe care le făceau acei tineri neastâmpărați. Nostalgic, deschise un album cu fotografii, destul de multe; amintiri adunate în timpul vieții sale, comori neprețuite... N-avea pe nimeni alături, să-i aline suferința, era singur, dar se obișnuise astfel. Singurătatea nu-l transformase într-un om ursuz, lipsit de sentimente; dimpotrivă, îi accentuase bunătatea. Iar funcția pe care o îndeplinea de destui ani în acest Institut, încă din tinerețe, nu-l transformase nici aceasta într-un om strict, sever, inabordabil, învățat doar să împartă ordine și să i se dea ascultare. Deloc... Nu reuși să închidă ochii decât târziu, foarte târziu, aproape spre dimineață, când mai avea puțin și deja trebuia să se trezească; dar îi visă, negreșit, pe cei șapte tineri, pe puntea principală a navei albastre. Iar asta era foarte odihnitor...
citat
din romanul
Proxima
, Partea I: "O misiune specială"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice