Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Profesorul-instructor Eugen Manea, rămas pe moment, până ce-și va primi noii elevi, fără elevi, se urcă la volanul mașinii sale și porni spre ieșirea din Institut, făcându-i semn cu mâna prietenului său, directorul. Acesta îl conduse cu privirea atât cât mai reuși să-l zărească, apoi se opri în dreptul mașinii sale albastre. N-o atinse, pentru că s-ar fi declanșat alarma și n-o putea opri. Ce ciudat! Se simțea ca un străin în fața propriei sale mașini. Se obișnuise să-l vadă pe Lucian la volan; acum, desigur, băiatul se afla la comanda propriei sale nave spațiale, într-o misiune mai mult decât importantă... Totul fusese bine pregătit, pus la punct, deci, n-aveau cum să dea greș, n-aveau cum să nu reușească. Directorul se mai calmă; avea încredere în acei tineri... Lăsă mașina albastră acolo, stingheră; probabil vreodată îi va face alte chei, dacă intenționa s-o mai folosească... Porni agale, cu pași mărunți, spre sediul principal al Institutului, unica sa casă.
citat
din romanul
Proxima
, Partea I: "O misiune specială"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice