Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Alex
: Da, Lia, e adevărat; aici, cel puțin, Nis are dreptate. Luci e un om minunat, nici n-am cuvinte cu care să-l caracterizez; nu trebuia să-i fi spus ceea ce i-ai spus. E clar că suferă enorm, îl doare în adâncul sufletului său minunat, l-ai atins tare, nemilos, într-un punct slab, sensibil... Poate ți se pare incredibil, dar el chiar este sensibil, sentimental; are unele slăbiciuni, pe care însă nu dorește să și le arate față de ceilalți.
Lia
: Îmi pare rău, n-am vrut, de abia acum îmi dau seama că am greșit. De abia acum realizez cât de mult am greșit... Uff... De fapt, nici nu credeam așa ceva despre el, nu știu de ce am spus, ce mi-o fi venit... Dar n-am vorbit serios. Vă rog să mă credeți!
Alex
: Acum e prea târziu să-ți mai pară rău. Ceea ce ai spus, rămâne spus, nu mai poți schimba nimic, oricât ai vrea, chiar dacă ai vorbit serios sau nu. Acum nu ne mai rămâne decât să sperăm că perioada de timp în care el vrea să rămână singur nu va fi prea îndelungată, ci mai scurtă. Altfel, nu știu cum ne vom descurca fără el.
replici
din romanul
Proxima
, Partea a-II-a: "Planeta Proxima"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice