Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Apel (un strigăt, o durere)
Eu, știu că sunteți prea departe
Și mă gândesc mereu la voi
Obstacolele și vremurile toate
N-au fost impedimente pentru noi.
Anii petrecuți împreună
Rămân o mărturie vie
Un vis, o amintire bună
Și-n inimi numai bucurie.
De la noi, plecat-au oameni și bunicii
S-a stins și buna voastră mamă
Mă duc și eu când rându-mi vine
Dar, asta oare ce înseamnă?
Aici au trăit bunii și străbunii noștri
În vremuri bune ori supărați
De ce acuma voi și cu copiii voștri
Să fiți din țară desrădăcinați.
Luați bine seama dragi intelectuali
Voi lucrători ori căpșunari
Că viața voastră acolo nu-i mai bună
Decât în vatra noastră cea stăbună.
Nu mai gândiți la sărăcie
Ea va dispare dacă-i hărnicie
Uitați cu toții visele și filosofia
Veniți acasă, mama noastră este România!
poezie clasică
de
Dumitru Matei
din
Gânduri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice