Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Piua novăcească
A fost odată...
Jos în vale la Novaci
Piua lui moș Ion e vraci.
Nu stă locului, de loc
Prin sălbaticul Gilort.
Apa lui se zbate tare
Spumegă de nerăbdare
Și cu ură răbufnește...
Roata pivei învârtește.
Și vine, vine cu furie
În cupele-i cătrănie
Cu iuțeală o învârtește
Și la viață o trezește.
Badea, harnic pune mâna
Când pe bardă, când pe pene,
Și tot răscolește întruna
Covorașele oltene.
În coliba cu dichisuri
E mereu cuprins de visuri
Și privește făbricuța
Cum îi bate dimiuța.
Alteori intră-n gânduri
Cugetă la ce-o să fie
Și presimte cu ale simțuri
Cum sfârșitul o să-i vie.
Cu optzeci și cinci de ierni pe frunte
Mulți nepoți și strănepoate
Lasă-n urmă fapte multe
Pentru ai lui și mai de toate.
Că ce a fost e amintire
Cu destinu-i trecător
Piua lui rămâne vie
Și-al lui suflet călător.
poezie
de
Dumitru Matei
din
Gânduri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice