Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Balada lui Viorel
Motto:
Transilvanie, ești mare,
Mândră, strălucind în soare
Nici Oltenia nu se lasă,
Este harnică, voioasă
Cine vine și muncește
Glia n-o mai părăsește!
Noi, mereu ne amintim
De Drobeta-Severin,
Unde, la Dunăre în vale
Au venit oștile romane
Cu împăratul Traian
Să lupte cu Decebal.
Legiuni, cohorte multe,
Care de luptă, catapulte,
Pedestrime și călare
Din împărăția mare.
În grabă au construit podul
Ca să treacă tot norodul,
Înaintând pe întinsa vale
A fost o mare confruntare
Au luptat eroic Dacii,
Dar au fost învinși, săracii!
*
Sus, în deal la Bistrița
S-au luptat cu sulița,
Arcuri, coase și topoare,
Romanii pe cai călare
Cu centuriile toate
Răspândite pe ale coaste
Măcelul a fost cumplit
Multă oaste a murit
Dacii învinși și urgisiți
S-au retras cu toții în munți.
Dar și acolo la cetate
Cetele au fost decimate
Venind și capitularea,
Plânsetele și cu jalea.
După crunta încleștare
Dintre marile popoare
S-a născut o națiune
Statornică și de sine,
Cu o istorie zbuciumată
Știută de lumea toată.
Prin acte de vitejie
Ce ne stau drept mărturie.
*
Astăzi, dealul este un plai,
Mândru colțișor de rai,
O casă mare, multă vie,
Liniște și armonie.
În bătaia vântului
Și cântecul cucului,
Al ciocârliei voiajoare,
Care se înalță spre soare
Cu fermecătorul tril
De și oamenii suspin
Acolo e un fermier
Iscusit, mână de fier,
Unii spun c-ar fi oltean,
Da de unde? E ardelean
De la Alba, satul Limba,
Nu umblă omul cu strâmba,
Nici politică nu face
N-o dorește și nu-i place,
E pornit pe meserie
Ca doctorul în chirurgie.
Are o tehnică avansată
De știință recomandată.
Cu ingineria aleasă
A avut o mare șansă
Și nu a fost o întâmplare
Când Fortuna i-a ieșit în cale
Că, într-o noapte în al său vis
Deceneu cică i-a zis:
Să planteze pomi și vie
Aducându-i bucurie.
Altădată, aici au fost vii
Dar, au rămas costele pustii
Pline de mărăcinișuri
Pentru iepuri ascunzișuri.
Deoarece Burebista rege
Ar fi promulgat o lege
Să fie scoase viile,
Curmând cu orgiile
În care zilnic mai tot anul
Să bea cu oala sau paharul
Curgea vinul în ulcioare
Precum apa din izvoare.
Supușii nu-l mai ascultau
Și de muncă toți uitau.
Luându-se acea măsură
A fost nemaipomenit de bună,
Națiunea a prosperat,
Formând marele regat.
*
Fermierul meditând
Multe zile, nopți la rând
La cele spuse de prelat
A și trecut la plantat
Sfătuit și de soție
S-a văzut omul cu vie
Cu soiuri de viță aleasă
Afuz-Ali, Tămâioasă
Și altele foarte bune
Lăudate în astă lume,
Ca-n zile de sărbătoare
Să se ureze și cu pahare
Pline de Sovinion demidulce
Cu Merlot care te duce.
*
Mulțumit și fericit
Având visul împlinit
A început să spună-n lume
Fapte, snoave și anume:
- Munca îmi place, mă obligă
Să lucrez mult, dar se și câștigă
Hoților le-am dat gură
Și de atunci nu mă mai fură.
Îmi vând strugurii și vin
La Craiova-n Severin
Banii câștigați sunt ai viei
Ai bunăstării și avuției,
Să nu vă fie cu mirare
Pun și struguri la păstrare
Pe care-i vând de sărbători
În piețe, la trecători.
Am în cramă vin, rachie,
Pentru orice sindrofie
Să nu vorbesc cu păcat
Tot mereu sunt ajutat
De soață și de băiat
Student bun, disciplinat,
Care stă numai în vie
Cu oamenii la datorie,
Îmi doresc producții mari
Să-mi aducă în casă bani
Tot așa, încetul cu încetul
Echilibrez și bugetul
Ce vedeți, e un început
Mai sunt multe de făcut
Să irig via cu picătura
Să nu intre uscătura,
Vreau și o copertină protectoare
Contra grindinii nimicitoare
Care cade câteodată
De-mi strică recolta toată
Lucrările cer mulți bani,
Muncă asiduuă și ani.
Rezolvabile sunt toate
Să ai bani și când se poate
Omul are acel destin
Cu drum drept și cât mai lin.
*
Iar cele relatate
Toate sunt adevărate
Fermierul are omenie
Și sfidează a lăcomie,
Zgârcenia și avariția
Care își fac apariția
Și rod, sărmana inima
Ca pe strugure molima.
*
Pentru faptele lui bune
Se cuvine a i se spune:
- Viorele! Ține aminte
Întotdeauna să fii cuminte
Când vei ajunge bătrân
Și muncind mereu din plin
Să le povestești la toți,
Copiilor și la nepoți
Că..., munca, cinstea, hărnicia,
Ele ți-au fost bogăția.
În rest totul este trecător
Precum vântul cu al său nor
Și nimic nu iei cu tine
Decât numai ce-ai făcut bine!
poezie
de
Dumitru Matei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice