Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prometeu
Pe Elbrus sus, legat în lanțuri grele,
Stai neclintit, încătușat de veacuri,
A unui vultur sângeros, atacuri,
Sfidând, ce rupe-n trupu-ți bucățele.
Zdrobit, dar nu înfrânt, a ta viață
Sortită-i să îndure-n chin osânda,
Zeul suprem nu-și încetează pânda
Iar fruntea ta-i încununată-n gheață.
Și geruri aspre vin, să te-mpresoare,
Ninsori îți pun mantie de zăpadă
Ori repezi ploi te biciuesc grămadă
Dar, nu găsești la Zeus vreo cruțare.
Voința ta e însă ca o stâncă,
O, Prometeu, și n-ai să ceri iertare
Pentru o vină-nchipuită, care,
Deplină-i socotită, și adâncă.
Dar când privirea ți-o îndrepți spre vale,
Amaru-l uiți din cupa ta de fiere,
Te-nseninezi și prinzi din nou putere
Când vezi că fumuri se ridică-agale.
Sunt focuri mii aprinse în cămine
Flăcări zglobii nălțând, să dea caldură
Ce oamenilor traiul li-l făcură
Mai bun, dar ei uitară-acum de tine.
Titanule-mpliniși a ta menire,
Încrâncenată ți-e pe-un stei ființa,
Durere ai din plin, recunoștința,
E-un sentiment străin de omenire.
..................................................
Și azi, napoi, din vremi, ca o dovadă,
Un strigăt straniu mai răsună-n aer,
Nedeslușit și aducând a vaier
Sau poate doar, a pasăre de pradă.
poezie
de
Ionel Adrian Gugea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice