Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima seară pe care cei șapte tineri și-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârșit; îi mai despărțea puțin de miezul nopții, care semnifica începutul zilei cu numărul 27 din luna iunie a anului 2085, o zi memorabilă pentru cei șapte tineri și familiile lor, poate nu doar pentru aceștia. Deocamdată însă, era încă marți, 26 iunie 2085, iar tinerii din echipaj se aflau pentru ultima oară acasă, fiecare cu familia sa. Desigur, apropierea mărețului eveniment îi bucura și îi întrista deopotrivă, gândindu-se la ceea ce lăsau în urmă, dar și la ceea ce-i aștepta: Adică, acasă, prietenii, familiile și tot ceea ce era legat, nu doar de locurile natale, ci, în general, de Terra (acestea rămâneau în urmă); în timp ce îi aștepta un viitor imprevizibil, plin de aventuri neobișnuite prin care vor trece împreună și explorarea unor tărâmuri necunoscute, misterioase... Chiar dacă tot n-ar găsi ceea ce căutau, adică viață în alte părți ale imensului Univers, tot era interesant să pornească într-o asemenea călătorie. Se simțeau norocoși că fuseseră aleși să participe la o asemenea misiune, însă nu doar norocul fusese de partea lor; munciseră mult pentru a obține dreptul de a face parte din echipaj și iată-i acum răsplătiți pentru eforturile lor: fiecare își merita locul câștigat. Iar dacă nopțile trecute le fusese greu să adoarmă, în aceasta cu siguranță le va fi și mai greu.
citat
din romanul
Proxima
, Partea I: "O misiune specială"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice