Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lia se încruntase și părea furioasă, dar ce bine-i stătea când era furioasă... Brusc, realiză că el o prinsese de mână și încet, încet, și-o retrase, cu timiditate. De ce oare?! Încă puțin dacă ar mai fi ținut-o de mână, n-ar mai fi rezistat; ar fi uitat de orice promisiune făcută atât ei, cât și tatălui ei, de a sta departe de ea, de a avea doar o relație strictă, de colegialitate; ar fi strâns-o cât mai puternic în brațe și ar fi sărutat-o cu foc, cu pasiune; nu pe obraji, ca pe Maria, doar asta-și dorea el cel mai mult! Dar ea își retrăsese mâna, iar magia momentului se stinse. "Ce vrei?!" îl întrebase ea răstit, încruntându-se delicat. Îi răspunsese oare?! Nici măcar nu-și amintea; poate da, poate nu... Tăcu, tare nedumerit.
citat
din romanul
Proxima
, Partea I: "O misiune specială"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice