Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lia se simțea ca o prințesă răsfățată, pe care prințul ei tocmai o condusese într-o lume fermecată, de basm; lipsea balaurul cel rău, cu multe capete, pe care Făt-Frumos (în acest caz, Don Juan al ei) să-l învingă, dar spera că balaurul nici nu va apărea vreodată, să le umbrească fericirea. Și nici nu apăru. Ușa automată se închise în urma lor, amintind, ca o părere, de faptul că se aflau la bordul unei moderne nave spațiale, în zbor spre Terra, nu într-o lume feerică, de basm. Dar ce conta acest amănunt minor?! Nu scădea deloc din farmecul acelei atmosfere de vis, la a cărei contribuție li se adăugară, de îndată ce ușa se închise, săruturile, îmbrățișările și atingerile lui tandre, pline de iubire; din toate gesturile lui, protectoare parcă, Lia ghicea cu ușurință cât de mult o iubea Don Juan, așa cum și susținea, fără prefăcătorie.
citat
din romanul
Proxima
, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice