Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lucian trecu pe lângă rezervele colegilor săi, fără a se opri în dreptul nici uneia. Trecu și pe lângă cabinetul medical; aici parcă auzi voci, semn că în interior încă mai era cineva, cu excepția Mariei. Dar nu intenționa să verifice cine ar fi și cine nu, deci, nu se opri acolo și nici nu intră în cabinet, mai ales că i se păru că recunoaște glasul doctoriței; nu dorea să-și imagineze ce i-ar spune Stela, dacă ar afla că el nu se odihnește, cum era de dorit, la ora aceea, ci se plimbă fără rost prin nava albastră. Ei, nu chiar fără rost, însă nu dorea să dea explicații, de nici un fel, nimănui, nici măcar doctoriței. Deocamdată. Așa că-și continuă drumul, nestingherit, mulțumit că nu se întâlnise cu nici unul dintre colegii săi.
citat
din romanul
Proxima
, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice