Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sfârșit de februarie
Epuizat se scurge timp de nopți geroase
Și lungi de-au fost tot nu-i odihnă-n mintea-n plin de negru
Zdrobindu-și liniștea în scrâșnetul de tălpi ce calcă oase
Cernute albe dinspre cer, acoperindu-ne de-a întregu.
E alb în nuanțele până la negru tot pământul
Și pomii suferă cu crengi chircite de-atâta dezgolit,
Neacoperiți de penele cântând... nu mai adie vântul,
Doar se răzbună aiurea se urlând țepos în viforit.
S-au deplasat ghețarii, aisberguri, ninșii poli
Pe acest tărâm, pe case le îngropând cu totul
Cu animale, oameni, blocuri... le făcând atoli
Și străzile-s doar șir de dricuri albe cărând mortul.
Parcă nici rozul, galbenul, grena, topazul nu ajută,
Pereți ițesc exotic, dar morb crud nu cedează
Tot griu murdărind dalbul, nea aspră-i praf bătută
Și sat, oraș, o țară, tot, lumea... iar iernează.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice