Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mulțumesc, Muntenegru!
O singură clipă și totu-i non-sens,
Nimeni nu știa ce ni se întamplă,
Un rictus, un geamăt, un gol imens,
Și zăceam prăbușiți în râpa adancă.
După o secundă sau o eternitate,
Am deschis ochii, priveam în jur,
Ceva se strecura, cu abilitate,
Dădea târcoale, prinzând contur.
O văd, este moartea, hâdă și rece,
Într-un dans ritualic și misterios
Vrea sufletul cald să mi-l ferece
Și să mă patrundă până la os.
Dar, dintr-o dată, ca printr-o minune,
Pe frânghii, pe corzi, ca într-un vis,
Zeci de brațe în nefireasca genune
Mă aduc spre viață din acel abis.
N-am spus un cuvânt, priveam rătăcit,
Gându-mi stătea la un marș funebru...
Dar sclipirea din ochi le-a spus tacit:
- Sunteți eroi, mulțumesc, Muntenegru!
poezie
de
Alex Dospian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice