Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Maria
: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai și până-n orașul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian
: Frumoasă încercare, blondo, dar să știi că nu merge! Nu ține figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ți cad în capcană.
Maria
: Ar trebui, totuși; colegii noștri vor și ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absență, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian
: Blondo, nu insista!
Maria
: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Ești altfel.
Lucian
: În ce sens?
Maria
: Nu știu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simțit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi înghețat brusc toate simțurile. Nu erai așa înainte...
Lucian
: Serios?! Scuze, nu intenționam să... De fapt, nici nu știu ce vreau să spun.
Maria
: Zău, Luci, de ce ești așa?
Lucian
: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria
: Așa cum ești acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpățânat, mândru, orgolios... Nu știu, te comporți prostește, copilărește, nicidecum ca un om matur cu pretențiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian
: Eu, blondo?! Ți se pare ție numai...
Maria
: Nu mi se pare deloc. Ești, dar ce să mai, te las așa, cu încăpățânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Ești foarte căpos, ca un catâr, ți-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ți face.
Maria
: Nu sunt eu nici chiar așa, blonduțo.
Maria
: Asta vom vedea.
replici
din romanul
Proxima
, Partea a-II-a: "Planeta Proxima"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice