Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lillian Stewart
Am fost fata lui Lambert Hutchins,
Născută într-o cabană de lemn lângă moară,
În spatele conacului cu turnuri, cu balcoane rotunde și acoperiș din piatră tăiată.
Cât de mândră era mama de acea clădire,
Cât de mândră de ascensiunea tatei în lume!
Iar tata ne iubea și ne veghea,
Păzindu-ne fericirea.
Dar cred că era blestemată casa,
Pentru că averea tatei, lăsând conacul deoparte, era neînsemnată.
Când soțul meu a înțeles că s-a căsătorit
Cu o fată care era în realitate săracă,
A început să ia în râs turnurile casei
Și să spună că era de fapt una din fraudele lumii,
O capcană perfidă ridicată pentru a înșela tinerii, clădind în ei speranța
Unei oferte care nu va deveni niciodată realitate
Și că un om care își vinde votul
Trebuie să fi primit în schimbul trădarii electoratului destui bani
Pentru a își întreține bine familia.
M-a exasperat până acolo că m-am întors acasă
Și am trăit necăsătorită până am murit,
Având grijă de conac pentru tata.
epitaf
de
Edgar Lee Masters
din antologia de versuri
Antologia de la Spoon River
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice