Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Parnas
Se ridică Parnasul în două picioare,
În două silabe cu aripioare,
Iar la popă fuse-un câine, câinele lătra de zor,
Un poem ce-mi vine-n minte, câinelui de autor.
Noi l-am ucis cu pietre, vai, ori l-a călcat poate-un tramvai,
O vină are fiecare, căci și talentul e o floare,
Noi crima am ascuns-o grijulii, tu n-ai să vii, tu n-ai să vii,
Ah, câinele acela minunat, un Nobel poate-a meritat,
Legenda mai păstrează urma poetului tradus în Burma
și-n alte țări mai importante. Bem bere caldă cu croasante,
aceasta e povestea lui, a câinelui-poetului.
Un lup se ruga pentru iubire, mânca doar miei, uneori, în neștire,
O clipă eu l-am crezut, doar o clipă, apoi m-am trezit eram jertfă-n risipă,
Ce bine, prietene, că ai venit, altfel erai, nu erai, ai murit?
Plăcerea e a mea, l-am revăzut pe tatăl matale juca, cred, barbut,
Vin și prieteni, colegi deștepți, blegi, scuzați că nu v-am văzut mister Negi.
Spun bună seara, dar nu știu cui, leapădă-ți masca amice Hai-hui,
Cum te mai simți poate nu simți, vorbele sunt ferăstrău cu mulți dinți,
Mult auzit-am de Dvs., dar cine sunteți? Ieșiți pe fereastră.
Bem doar un brandy, apoi vom pleca în insula celor bolnavi de gaga.
Mi-e teamă, regret, mă scuzați, am parchet,
Mă caută confrații de ocnă. Vă cred.
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice