Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Noaptea-o noapte
Sunt seri întunecate... Luna plină,
În umbre stranii, iată, s-a ascuns...
Sub degete de raze stau uitate
Viața, durerea, ochiul care-a plâns.
Umbrela unui nor e ca o pleoapă
Îmbătrânită, cavă și pustie...
În ea atâtea vis se îngroapă
Și despre ele, nimeni nu mai știe...
Lumina-n fulger, irisu-l îmbracă
Și ca un clopot tulbură uitarea...
E plină de speranță-ntunecarea
Și de dureri este pătată zarea...
Noaptea-o noapte... Plâns de-nmormântare...
O întrebare "a fi?" sau "a nu fi?"...
Căci înrobiți de-atâta resemnare,
Nu mai putem visa o altă zi...
În noapte vântul parcă e mai rece...
În noapte ochiul parcă e mai plâns...
Mă-ntreb de ce atâta resemnare?
Ce are noaptea-n neguri de ascuns?!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice