Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Marioneta
Părul bogat
și gene negre, de mătase,
pun în lumină
cipul alb, de var.
Nasul e cârn și pistruiat,
ca de copil. Trupul frumos
are sclipiri de chihlimbar.
Cânepă groasă, dură,
o-nconjoară,
îi prinde capul,
trupul de artistă.
Sforarul nemilos, meschin
e-o brută
îndrăgostită doar de firea-i egoistă.
Își simte trupul slab
și mintea subjugată;
se mișcă
împinsă de arcuri nevăzute;
strânsoarea sforilor e lanț gros de galeră
plutind, mânată de furtuni,
pe ape neștiute.
A fost o primăvară
cu priviri de soare;
s-a copt la trup și minte-n toiul verii;
în toamna vieții
ar vrea să scape din strânsoare,
să șteargă
și să uite urmele durerii.
Sfoara e veche,
zdrențuită, încurcată.
Sforarul cinic
nu renunță la manevre.
Nervos, agită-n dans amețitor marioneta...
Sfoara se rupe...
Trupul ei firav se prăbușește.
poezie
de
Ana Vida
din
Trăiri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice