Tu, OM (după o idee a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul)
Tu, OM, de vremuri muritor
Și fără de-ascultare,
Răspunzi în fața tuturor, de sute de greșale,
Sau cu cât ești mai iertător, mai bun,
Cu luare-aminte,
Te-apropii fără ca s-o știi de Cerurile Sfinte.
Că pilda ta o îndrumă spre Iad sau Rai, nu știi,
Dar pentru ce înfăptuiești în Ceruri vei plăti. O, OM, ce mari răspunderi ai! Tu ceri neprihănire?!
Iisus prin noi a suferit și s-a jertfit pe Sine.
Și cât de mult a suferit! Cu lacrimă de sânge
A plâns spre Cer și s-a rugat... Și-a spus sfârșit:
"Ajunge! Iartă-i, căci ei sunt muritori! Nu știu ce fac...
Îi iartă! Tu, cel de vremuri iertător,
Bunule, Sfinte Tată!"
Învață, Om și tu să ierți,
Iubește, râzi și cântă,
Să poți păși neprihănit, Înger, în lumea sfântă!
O, om, perpetuum muritor!...
Osană Ție, Tată! Și Ție, Maică Sfântă!
De-om ști să fim mai buni, ori nu,
Tu ruga ne-o ascultă,
Ne-mpodobește cu iertări,
Minunea de-a trăi
Să știm s-o respectăm și noi, în fiecare zi...
|
Module dinamice