Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poetul muncitor
Se-aruncă poetului vorbe care nu-i plac:
"La strung te-aș proba!
Ce-i versul?
Un fleac!
La muncă ești gingaș mata!"
Dar poate
și eu
la muncă mă-nham
cu dragoste, fără reproșuri.
Și eu sunt o fabrică.
Doar coșuri nu am,
și poate-i mai greu
fără coșuri.
Știu,
nu vi-s dragi frazele mari.
Tăiați la stejari, munciți cu îndemn.
Dar noi
nu suntem oare tâmplari
și sculptori de capete-adesea de lemn?
E lucru de cinste-n năvod să prinzi pești.
Nu-i rău
când nisetri sunt rodul!
Dar și truda poeților
e drept s-o cinstești-
nu pești, inimi vii trag ei cu năvodul.
E greu când - șerpi roșii țâșnind din furnal-
metalele-n șuier încep să cutreiere.
Dar nu stăm nici noi
ca trântori pe-un mal!
Cu rașpelul limbii șlefuim creiere.
Poetu-i mai mare,
ori tehnicianul
ce lumii i-aduce belșuguri și spor?
Amândoi.
Inimile sunt și ele motoare.
Sufletul e și el un motor.
Egali și tovarăși,
același ni-i gândul-
proletari, trup și suflet, care pot să se-ncumete
numai ei, împreună
înfrumusețându-l,
să urnească pământul în marșuri și tunete.
Cu diguri opri-vom furtuna flecară.
La treabă!
De-ajuns cu-oratorii,
adio!
Afară palavragii!
La moară,
vorbăreții care mai bat apa-n piuă!
poezie celebră
de
Vladimir Maiakovski
din
Versuri
, traducere de
Cicerone Theodorescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice