Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Alt destin
Pierdut în noaptea înstelată,
Pașesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.
Se pierde Terra-n întuneric,
Și tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor și sferic,
Care apoi de-antreg dispare.
Și nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Și liniște nemărginită.
Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Și nu mi s-o mai ști de nume
În veșnica imensitate.
Sunt un proscris pe care-l poartă
Un nencetat, puternic stimul,
De-ași încropi o nouă soartă
Și-un alt destin mai bun ca primul.
Și doar o jale am eu, poate,
Altfel, mi-ar fi cu totul bine;
Iubito-am renunțat la toate,
Iar tu ai renunțat la mine.
poezie
de
Ionel Adrian Gugea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice