Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Credință oarbă
Merg de-a-ndărătelea de când mă știu,
Și-această funcție, născând organ,
Mi-a dezvoltat la spate ochiul viu
Ce se transformă zilnic în ochean.
M-oi fi-ntâlnit în cale cu iubirea,
Pe care-oi fi călcat-o, căutând
În față, dar în spate cu privirea;
Ocheanul meu să vadă neputând.
De-acum e tot mai clar și mai agil,
Arareori mai dau în gropi, de prost,
Crezând că, minte-ngustă de copil,
Urmează ce-a mai fost sau n-a mai fost!
Ocheanul meu, (de nu mi-ar fi crescut!),
Mi-arată că nimic din ce-am văzut,
Nici n-am avut, nici nu mai am, nici n-am pierdut,
Ci, orbital, orbește am crezut.
poezie
de
Marius Robu
din
Aproape alb
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice