Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Monolog de fidelitate
Ce-ai vrea să-ți spun mereu la nesfârșit să-ți placă
Să stai cu gând pierdut în coate pe birou
Să nu mai vezi nimic, să n-auzi... Eu ecou
Să-ți fiu de chip, de gesturi, prietenul de joacă?
Ce nuanță de culoare să-ți dau la chip, la păr,
S-o atingi pe-obraz cu palma visând gânditoare?
Ce nuanțe să-mi fac sufletul; ți-ar place, care-s oare
Să-ți colorez gând, vise, cum florile de măr?
Care-i parfumul clasic, monden sau futurist
Ce-ai vrea să-ți fac din carnea ce-ai tremur, în amor
Să-mprăștii-n cercul Lunii la poli, ecuator,
Să revii să-mi ceri izuri din șipul de ametist?
Ce fluturi să-ți trimit să-ți zboare-n pântec, stern,
Să-i simți o frământare când mi-ntâlnești privire
Și să nu-și piardă aripi de vrut în risipire...
Să m-ai o crizalidă și-n solzi de drag să-ți cern?
De unde să m-adăp să-ți dau picuri de apă
Să te-mbăt seve-n sânge, să mă curgi fine lacrimi,
Să-ți limpezesc din simțuri, torent să fii de patimi,
Să-ți umpli piept de-o mare iubire, stând să-nceapă.
Sunt tot o mică parte din mine ce-ți fac daruri
Colet cu funde roșii și c-un răvaș de apel,
Ce-mi închin tot întregul cu idilicu-mi rebel,
Că nu știu alt suav, sublim, de-atâtea haruri!
Nici nu te-am întrebat când inim-am străpuns
Fără să-mi aparțină și ți-am lăsat-o frântă
S-o porți ca pe-un implant, cum frunza-n pom ce cântă...
Ce-o pierzi însă când anii-nspre iernuri reci s-au scurs.
Așa că mă pun gajul să-ți rămân vieți promise
Și de mă porți trup-suflet să-ți fiu pe scrin seiful;
Să poți să-ți pui alături inima-n scris cu cifrul...
Gând-simțuri să deschidem când ne vrem trupuri-vise.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice