Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Corbii
O! corbi siniștri, vă iubesc;
Voi, ce pe-al iernii alb lințoliu
Cădeți în stoluri ce-ngrozesc
Ca niște pete mari de doliu!
În fracurile voastre negre
De ciocli aveți ceva de gală,
Și-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!
Dușmani cetăților banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiți,
Și sub disprețul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiți.
Dacă vă mușcă foamea, -ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiți pe avuția
Muncită-a bieților țărani.
Și negrul vostru e simbolic;
E doliul ce-ndurător
Purtați victimelor căzute
Sub ciocul vostru hrăpitor.
Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră,
A scris balada-ntunecată
Al cărei laitmotiv e tristul
Și-ngrozitorul: niciodată!
O, corb sinistru, al meu suflet
Scârbit de lupte și de jale
E-atras de doliul sarcastic
Ce-l poartă aripile tale!
Și-aș vrea pentru-a scăpa de viața
Sugrumătoare a cetății
Să deviu regele ruinei,
Al păcii și-al singurătății.
poezie celebră
de
Cincinat Pavelescu
din
Poezii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice