Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Plecarea părintelui Gherasim
Cu fața de ceară,
Cu trupul firav ca de sfânt bizantin,
Părintele Gherasim a fost adus într-o seară,
Învăluindu-ne cald în surâsu-i blajin.
Zile de boală din carne i-au rupt
Și-acum doar o piele-i înfășură osul,
Dar tainic el spune "Rugăciunea Inimii", neîntrerupt:
"Doamne, Iisuse Christoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"
În noaptea aceasta, din temniță gândul ne zboară
Prin noaptea Crăciunului dalb să colinde-amintirea.
Pe mucede paie părintele Gherasim trage să moară.
E grea răsuflarea, sleită privirea.
Ardeau ca făcliile ochii fiecărui bolnav.
Ion și Valeriu și-au împreunat mâinile în rugăciune.
Viața mai pâlpâia, ca o candelă ce se stinge în trupul schilav,
Apoi, printre gratii, s-a văzut căzând o stea de tăciune.
Domnea-n încăpere o liniște grea,
Doar aripi de îngeri în jur fâlfâiau, mătăsos,
Departe, copiii cântau un cântec de stea.
Părintele Gherasim a plecat să se-nchine la ieslea lui Christos.
poezie
de
A.C. Dragodan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice