Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Soție
O respirație, ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, șteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză,
În talaz neliniștit de doi, perpetuu-n unic umblet.
E mâna efilată, dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esențe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Și-ncolăcind fior strâns în scurte nopți... vise prelungi.
Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
"Da!" S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine și de-i rău, sau neștiut... și chiar de doare, doare.
Dorințelor fierbinți e raza de răcoare din căușul lunii,
E nesfârșită tare, se sfârșind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheața înțelepciunii,
Că-i și alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!
E pasul ritmic cunoscut ce-l simți din gloate, haos; ea e, vine
Mereu acasă, în cuib ce așterne și se-ntinde-n alb cearșaf...
Îs aromele de stat la masă, mângâieri cu sângele din vine
Când freamătă docilă-n pat... Sau muză, e o arie de-un fonograf.
E prelungirea-n viitor -c-altfel n-ar fi nicicum- iubita mamă,
Simbol rostit pios o viață de-ai ei fată, drag băiat.
E o Eva oarecare dăruindu-și trup de casă, ce-și trăiește dramă
Lângă erou-ales, de mână, braț la braț... înamorată de-un bărbat.
Este pe rând emoție, o prietenă, iubită, amor, amantă abilă
Ce inima deține-ntr-un sechestru scump, ea! Idilizând hoția
E aur în inel pe deget!... Cea ce o săruți coperți, roman filă cu filă!
Fără ea lumea nu-i, căci n-ar avea iubirea cin' s-o ție... E soția!...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice