Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Plecarea tatei
în iarna ceea taica nu voia să moară
se zbuciuma pe laița sa din sărăieș
mereu ruga să fie dus cumva afară
să vadă de nu vin dinspre Fălești...
sau poate-a fi cumva dinspre Ungheni
și-oi claxona la poartă ca pe vremuri
eu, trup din trupul lui de Osoieni
și sânge, și suflare, și blestemuri...
simțea bătrânul că de moarte-i încolțit
că-i rândul lui să-i cerce ascuțișul coasei
dar înainte de-a pleca spre infinit
voia ca să mai stăm pe prispa casei...
să bem în doi un ultim păhărel de vin
și să ne luăm un bun rămas, fără cuvinte
șoptindu-mi cam pe unde-n țintirim
ar vrea să-i facă popa loc printre morminte...
și să-mi mai zică cât îi pare rău
că s-a-însurat cu alta, după moartea mamei
în rest, așa pe semne vrut-a Dumnezeu
în zbucium și framânt să-și ducă anii...
dar n-a fost dat să fie. Am venit
când el zăcea-n sicriu și-n resemnare
și chipul lui cu-n zâmbet ostenit
parcă-mi șoptea o ultimă iertare...
în iarna ceea taica n-a murit
ci doar s-a dus de unde nu se vine
s-a dus să stea în așteptare, liniștit
să facă fiul meu un loc alături. Pentru mine...
poezie
de
Iurie Osoianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice