Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lorelei
Eu nu înțeleg ce-i cu mine,
mă trage tristețea-n abis.
O veche poveste se ține
de sufletul meu și în vis.
E seară. Și Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stâncă un pic.
Și cântă acolo o fată,
pe vârful lucind de scântei,
în aur e dânsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.
Își mângâie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cântecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.
Vâslașul se pierde prin ceață,
De-un dor fără nume cuprins,
și stânca n-o vede în față
el vârfu-l privește aprins.
Iar râul - furia să-i vină
pe loc îl trimite în rai.
Ah, tu ești, doar tu ești de vină
cu cântecul tău, Lorelei.
poezie celebră
de
Heinrich Heine
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice