Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Remake
Cât timp mi-a luat să-nvăț cum azi se scrie
o poezie
în proză,
că-i la mare modă,
o adevărată nebunie
ce constă în a nu mai respecta vreo regulă; cum nu doar roșie e roză,
e îndeajuns a se așterne fluid pe hârtie
în metafore
-ce pare că sunt singurele agreate-
cel mai adesea nespunând nimic, doar încâlcite,
căutate,
pentru-a induce un fel d-efervescență
colectivă
fără de criterii, nelimitativă
ca o pustulă
ce germinează
din haloul roșu inflamat;
puroiul ce se sparge
ș-invadează
ca-ntr-o metamorfoză
binele sau bunul stabilit deja cumva valoric,
prefăcându-l într-o sursă de înțelepciune,
așa cum din microbi sau din tăciune
se-aprinde imediat
aproape euforic
spuza,
sau germenul, ca bobul de orez,
ce-i inundat de apă
și devine crez
la o planetă aproape
îndoliată
care-și mușcă buza...
... prea des și când e prea târziu,
după ce a produs deja inechitate
prin care-a pus alături geniu-ageamiu...
sau poate
e o părere numai, pură, personală
și-i altfel spus, o nouă dezordine universală
ce va descătușa vechile reguli imperfecte,
chiar de-s neordonate,
sub girul că-n fond ce-i esențial
este diversitate
într-o râvnită, eterna libertate...
Și-atunci de ce să nu mă-ncerc și eu cu a mea sinceritate,
că ăsta-i adevărul; să fiu, precum și alții, exponențial fatal?!?
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice