Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și te închini
prostia nu-i o armă, e scutul de oțel,
toți sfinții în cazarmă te-așteaptă la apel,
durerea nu-i o cale, de nu știi să o porți,
bei vinul din pocale și îi jelești pe morți.
ideile-s corupte, cuvintele-s murdare,
iubiri cu haine rupte, atac și apărare,
o viață-ntâmplătoare nu-ți va grăbi clemența,
de cauți ajutoare, te bântuie... demența.
trecutul te inspiră, prezentul te-amăgește,
când firul se deșiră, durerea-i ca un clește,
te-ntrebi ce o să vină, ce vine nu contează,
pe dâre de lumină credința delirează.
ehei, umanitate, a câta oară scriu
cuvinte aruncate ca lutul pe sicriu?
durerea nu-i o cale, de nu știi să o porți,
bei vinul din pocale și iar te-nchini la morți.
ce tristă este viața, poetu-i încă viu...
sau întrupează umbra a celui ce-o să fiu?
poezie
de
Ionuț Caragea
din
Absența a ceea ce suntem
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice