Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Interior
Nedeslușit, amurgul jilav și stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi și obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.
Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Și-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.
Să biruie amurgul, cu brațele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Și-nvinsă, istovită, se clatină și cade
Ca o tragediană în strigătul final.
S-au tapetat pereții cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Și-n colțul lui de cinic, pianul își arată
Gingii de palisandru și-un rânjet alb de clape.
În fund, oglinda albă, sub draperii, se-mbracă
Cu aripi mari, căzute și grele de-ntuneric
Și-așa cum mă privește, opac și fix, îmi pare
O pasăre de noapte c-un ochi holbat și sferic.
Ca o fantomă alături deschiolate brațe
Fotoliul, înspre mine, întinde să mă cheme.
Și pare, în tăcere, ceasornicul pe masă
Un șoarece domestic ce ronțăie în vreme.
Portretele pudrate din ramele ovale
Zâmbesc postum prin bezna ce vine să le-ngroape
Și-n ultima lumină, bunica mă privește
Cu nostalgii albastre de sub amurg de pleoape.
poezie celebră
de
Tudor Mușatescu
din
Doresc ca micile mele rândulețe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice