Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântec de chef
Mai adu-mi vin. Singurătatea-mi îneacă gâtul ca un praf.
Și să-mi aduci pe cel mai oacheș țigan, de colo, din taraf,
Să beau cu el și-apoi să-mi cânte.
Să-mi cânte mult, cu ochii-nchiși
Romanțe de pe vremea-n care fecioare anemice, blânde,
Plângeau iubiri aeriene sub floarea albilor caiși.
Ce negru ești, țigane, și ce vioară veche...
Să nu-mi cânți după note, să-mi cânți după ureche
Și să te-nalți pe vârfuri cu fiecare notă
Și ochii-nchiși tot timpul. Am bani străvechi, de aur...
Și-s vesel, măi țigane, căci semeni a balaur
Cu labele în ghete și coada-n redingotă.
Tu ai iubit vreodată? de ce-ai iubit țigane?
Avea ochi albi și umezi ca miezul de castane
Și buze ca măceașa și sânii tari ca piatra?
Șofran avea pe pielea întinsă pe obraji
Și bani de fier cu toartă, în salbe, pe grumaji
Și-n sânge focul aprig cu care crește șatra?
Te-ai îmbătat țigane, dacă începi să plângi,
Îți tremură vioara căci simte cum o strângi
Și-arcușul ți se-ndoaie, în mână, că-l frămânți
De ce-ai iubit, țigane? De ce nu vrei să mori?
Eu nu plâng. Bea ca mine și spânzurăte-n zori...
Dar nu. Tu ai vioara și tot mai poți să cânți.
poezie celebră
de
Tudor Mușatescu
din
Doresc ca micile mele rândulețe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice