Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ceai încropit
să-mi lași aprinsă candela pe masa
sub care umbră-ngenunchiată-
am adormit.
scriam o literă subțire...
gând-ul încet încet m-a părăsit.
am luat atunci cuțitul de pe cana,
în care ceaiul a rămas neîncropit.
cu abur și durere, neguri aspre,
cuvânt cu litere mai groase-
am scrijelit.
a văzut tata
masa și cristalul,
lăsat cuminte sprijinit de zid,
cum a-nmulțit lucirea-i sinuoasă...
oglinda
în imagini strâmbe-a amuțit.
m-am revăzut în ani
mergând agale,
pe-alei
în toamna nașterii de firi...
naive umbre
rătăcite-n jungla omenească
beau ceaiul. e amar.
acum e încropit...
cuvântul a rămas
acolo unde gândul,
mâna mi-a purtat către cuțit.
tăblia-ascunsă-a mesei
încă tace.
mângâi în liniște deplină,
acel cuvânt prea rar descris umanului...
cel scrijelit...
poezie
de
Anne Marie Bejliu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice